Imi pare foarte rau ca nu imi gasesc niciodata timp pentru citit. Am inceput sa citesc cartea prin septembrie si credeam ca pana la Craciun voi citi din ea dar am terminat-o mult mai repede si am citit numai in metrou :)). Dar mai bine sa va povestesc despre ea. Ne sunt prezentate mai multe povesti de iubire din trecut si din prezent. Personajul principal, Victor este indragostit de vecina lui Voica pe care o curteaza insistent insa il acelasi timp isi petrece noptile cu Nicoleta, curtata la randul ei de cel mai bun prieten al lui. Apoi avem povestile de iubire din trecut, ale tatalui cu doctorita Ursu, ale bunicii Clemansa, ale surorii bunicii Artemiza. v-am facut curiosi? Poate un citat din carte va ajuta sa va faceti o idee:
“Care e dovada de iubire pe care ti-o da? Te-a intrebat vreodata daca ti-e cald sau ti-e frig? Te ocroteste? Stie ca, pentru vocea ta, fumul e otrava, si te trage dupa el in carciumi. Te tine pana noaptea tarziu, si tu stai si te uiti in gura lui, fiindca jongleaza cu citate, se imbata cu vin si pe tine te imbata cu fraze. Il compar cu Horia care se exprima simplu, dar, in cazul lui, nu poti sa uiti nici un cuvant; nu-i mai da pace, te obliga sa te gandesti. Frazele lui Victor sunt ca puhoaiele de munte, cara cu ele tot ce gasesc in cale, te uluiesc, te amet esc, dar cand te dezmeticesti, nu mai ii minte nimic. Numai ca Victor are grija sa nu te dezmeticesti…“
