De cand am plecat in Viena, mi s-a facut asa de dor de a citi o carte romaneasca, incat, la prima vizita in tara, am profitat de moment si am intrat in librarie. Eram in Promenada mall, un pic pe fuga, si am ales cateva carti care am crezut eu ca mi-ar putea satisface dorinta de a citi. Asa am ajuns sa citesc “Fluturi”. Vazusem eu pe net cateva citate, o buna prietena chiar o citise, asa ca mi s-a parut o idee buna. Nu stiam despre ce e cartea, stiam doar ca e foarte apreciata de femei si ca e intr-o oarecare masura siropoasa.
Acum m-am oprit la pagina 68 si jur ca daca o citesc in continuare simt ca pierd timp pretios din viata si in plus deja intuiesc oarecum si finalul.
Cartea incepe promitator cu o serie de cugetari alea autoarei in care nu ai cum sa nu te regasesti.
Viata e grea, are parti bune si rele…bla bla bla…si uite cum poti pune un citat din Fluturi pe Facebook. Pe masura ce te aventurezi in sirul evenimentelor cartii, care se vrea autobiografie, creierul incepe sa dea semne de oboseala si mai ales de plictiseala.
Irina, personajul principal, incepe sa ne ameteasca cu o poveste halucinanta de iubire cu un baiat super bogat si totodata super ocupat. De fapt este vorba de un triunghi amoros pentru ca baiatul bogat are si un frate adoptat de parintii lui pentru a ii servi mai degraba drept valet. El se duce la Brasov sa o ia pe Irina si sa o duca fratelui in vila luxoasa din Snagov, apoi o aduce iar acasa si tot asa. Povestea ar fi interesanta daca nu ar fi atat de plictisitoare. Irina, aceasta tanara impecabila de 19 ani, desi aparent are o relatie la distanta cu nu stiu ce tip din strainatate, se indragosteste nebuneste de Matei (si de Robert) intr-o discoteca din Brasov. Fiind o fata cuminte si serioasa face pe inabordabila desi este mai degraba genul…”lasa-ma imi place” :))
Insa aceasta faptura gingasa are un vocabular “de cartier”, expresia ei preferata fiind “hai sictir”. Mi se pare asa de prost gust de parca a pus in umbra intreaga carte, sa nu mai vorbim de cugetarile inteligente de la inceput. Un alt detaliu care ma face sa nu mai continui cartea este triunghiul amoros Matei, Robert Irina. Robert, desi este descris ca fiind un tip cerebral si inteligent pare a fi majordomul lui Matei si baiatul bun la toate. Discutiile dintre Robert si Irina sunt de-a dreptul hilare, asta fara sa mai punem la socoteala confesiunile Irinei catre prietenul ei imaginar care este evident tot Robert. Dati-mi voie sa ma ingretosez si sa ma opresc din citit.
Desi cartea are un nume sugestiv, am ajuns sa ma dezic de Fluturi. :))
Donez volumul 1 si 2 oricui e dispus sa ii dea o sansa…eu ma predau…renunt la Fluturi.
Eu am citit cam 100 de pagini mai demult si nu pot spune ca m-a dat pe spate cartea, dar poate fi citita cand te plictisesti pentru ca se parcurge repede. 😘
Da, se parcurge foarte repede, asta e adevarat. 🙂
Este prima recenzie negativă pe care o citesc la o carte. Mă bucur că ți-ai exprimat părerea ta sinceră și nu ai recomandat cartea, deși ție nu ți-a plăcut.
Nu am recomandat niciodata ceva ce nu mi-a placut, cu atat mai putin o carte. 🙂
sincer inca nu am citit-o nu stiu de ce nu m-a atras niciodata!
Mai bine :))
Si eu am avut ocazia sa citesc cateva pagini din aceasta carte si nu am putut sa inteleg de ce e asa populara o carte care nu duce nicieri
Probabil prinde foarte bine la adolescente, e o carte gen Sandra Brown nereusita :))
Nu m-a tentat niciodata aceasta serie, nu stiu de ce, parca am presimtit ca nu e waw.
Eu auzisem de ceva vreme de ea si eram curioasa despre ce e vorba .
Stiu ca iti placeau volumele astea, dar ma gandesc ca ai ajuns intr-un anumit punct in care nu le-ai mai gasit captivante
E posibil sa tina de varsta la care citesti o anumita carte, pur si simplu mi s-a parut o carte puerila care nu merita timpul pierdut.
Nu este o capodopera, dar pe mine m-a relaxat partea 1, mai ales ca eram la mare cand am citit-o. In partea a doua actiunea (vorba vine actiunea) o cam ia pe aratura; un personaj este mai nebun ca altul; totul devine haotic in casa aceea de la Snagov.
Totusi corect ar fi sa fii sincera si sa nu spui ca te-ai oprit la pagina 68. Din cate imi aduc aminte, Irina afla tarziu ca Robert era prietenul imaginar, deci probabil ca ai citit mult mai mult din carte decat declari in articol.
Ca Robert este prietenul ei imaginar te cam prinzi de la inceput, nu trebuie sa declare explicit, este intr-adevar o carte usoara, de citit la mare ca sa mai treaca timpul…asta daca ai rabdare sa parcurgi bazaconiile scrise acolo. :)) Nu am nici un interes sa mint, este pur si simplu o carte care nu mi-a placut. Avem dreptul sa ne placa lucruri diferite. Poate daca as fi citit-o in adolescenta… :))
sincer,am citit primul volum,si m-a captivat,dar autoarea a reusit sa transmita niste senzatii pe care nu le-am mai simtit pana acum,apreciez onestitatea,dar Irina Binder a reusit sa imi patrunda in suflet.Cartea Insomnii,e pur si simplu AUR,a reusit sa ma faca sa plang din primele pagini parcurse,si a reusit sa imi amintesc care este rostul unei femei/fete.Nu stiu de ce va plictiseste aceasta carte,dar din suflet spun ca autoarea mi-a patruns in inima.Respect si sustinere
Eu m-am oprit la Fluturi, nu am putut sa mai citesc si altceva, am spus in postare exact de ce nu mi-a placut. Din punctul meu de vedere este infantila, previzibila, scrisa “pe genunchi” si deloc captivanta. Dar suntem diferiti si ne plac lucruri diferite, este doar o parere personala.
Nu aveam cum sa pierd vremea sa citesc 4 volume ca sa aflu daca s-a mai cizelat intre timp…Asa faceam si eu in tinerete, cand ma apucam de o carte ma incapatanam sa o termin pentru ca nu imi placea sa le las neterminate dar in timp mi-am dat seama ca e viata prea scurta si sunt o multitudine de lecturi care ne aduc satisfactii si bucurii, nu are rost sa ne torturam cu ceva cu care nu rezonam. Nu cred ca i-au scazut vanzarile din cauza ca nu mi-a placut mie best seller-ul :))